Traducere de Octavian Cocoş
Simţind că-n al meu spirit umplut de întristare
romantica tandreţe începe să răsară,
mă duc să sărut steaua ce-a apărut pe seară
plecat peste fântâna cu ape-amăgitoare.
Şi când spre apa-aceea albastră şi lucioasă
mă-nclin cu a mea gură de duioşie plină,
aud parcă o voce, mai mult decât divină,
a celei care poate pe mine e geloasă.
Crezând că tu în spirit acolo eşti prezentă
întorc spre tristul pampas privirea insistentă;
dar nimeni!... Doar amurgul cu roza lui culoare.
Dar, vai! când eu departe mă uit cu neputinţă
deasupra mea, în taină şi plin de umilinţă,
un palmier suspină, cuprins de-nfiorare.
vezi mai multe poezii de: José Eustacio Rivera
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.